Cu Miercurea Cenuşii începem timpul binecuvântat al Postului Mare, în care suntem chemaţi să ieşim din agitaţia de fiecare zi, să ne oprim şi să intrăm în inimile noastre pentru a trezi dorinţa de a ne apropia mai mult de Dumnezeu şi de semenii noştri [...].

Ritmul vieţii de fiecare zi, oboseala, egoismul sau rutina ne pot îndepărta de Dumnezeu, după cum ne pot îndepărta şi pe unii de alţii. Tocmai de aceea, Postul Mare este un timp binecuvântat, care ne invită pe toţi - nu individual, ci împreună - să parcurgem un itinerar de credinţă, de convertire, de redescoperire a iubirii lui Dumnezeu, care nu oboseşte să ne caute pentru a ne împărtăşi iertarea sa [...].

Avem nevoie ca Domnul să reaprindă în inimile noastre speranţa şi să ne ajute să păşim prin pustiul vieţii cu privirea aţintită spre „ţara promisă”, care este adevărata noastră patrie [...].

Vă încredinţez trei verbe, care sunt, de fapt, tot atâtea angajamente pe care să ni le luăm la începutul Postului Mare, astfel încât să putem trăi bine şi cu folos acest timp de har: să ne oprim, să ascultăm, să mergem împreună.

SĂ NE OPRIM!

Pentru a ne putea da seama de sclaviile noastre şi pentru a regăsi drumul spre libertate, este nevoie, înainte de toate, să ne oprim. Să ne oprim, mai ales, în rugăciune şi în reculegere interioară, lăsându-ne atinşi de privirea milostivă a lui Dumnezeu. Să ne oprim din agitaţia vieţii de fiecare zi pentru a găsi mai mult timp pentru Domnul, pentru noi înşine, pentru familia şi prietenii noştri, pentru cei care suferă şi au nevoie de sprijinul nostru. Să ne oprim pentru a ne odihni şi a regăsi bucuria de a merge înainte cu curaj. În tăcere, să intrăm în noi înşine, să ne eliberăm de superficialitate şi egoism şi să-i facem loc lui Dumnezeu, pentru ca el să intre şi să rămână mereu cu noi.

SĂ ASCULTĂM!

Dacă ne vom opri şi vom rămâne în tăcere, vom fi capabili şi să ascultăm. Să-l ascultăm, înainte de toate, pe Dumnezeu care doreşte să vorbească inimilor noastre prin Cuvântul său. În acest sens, să găsim timp pentru a participa cât mai des la Sfânta Liturghie şi la devoţiunea Căii Sfintei Cruci. Să-i permitem Domnului să ne vorbească, să ne aline, să ne încurajeze. Cuvântul său nu ameninţă şi nu răzvrăteşte. Cuvântul său este plin de iubire şi compasiune.

Dar, în acelaşi timp, să-i ascultăm şi pe fraţii noştri. Suntem obişnuiţi să vorbim şi vrem să ne facem auziţi. Mai ales în Postul Mare să încercăm să lăsăm mai mult spaţiu celorlalţi, ascultându-i. Să-i ascultăm în special pe cei care trec prin momente de dificultate din cauza bolii, a singurătăţii, a vârstei înaintate. Poate sunt persoane cu care nu mai vorbim de ani de zile. Să facem un pas spre împăcare şi să ne apropiem de ei ascultându-i.

SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ!

Oprindu-ne, ascultând glasul Domnului şi ascultându-ne unii pe alţii, ne vom redescoperi drept Biserică, familie a lui Dumnezeu, chemată să meargă împreună prin pustiul acestei vieţi, pentru a ajunge la Ierusalimul ceresc. Să nu lăsăm ca oboseala, temerile şi prejudecăţile noastre să ne blocheze calea pe care o avem de parcurs împreună cu bucurie.

(Din Mesajul pentru Postul Mare 2024 al PS Iosif Păuleţ)